Educație și Cultură

Poveștile lumii se spun la European Photo Salon

tibor-olah-laszlo
…la Baia Mare! ”Fotografia a devenit un fenomen social. Explozia tehnică a permis înglobarea unor sisteme de fotografiere în cele mai diverse echipamente și device-uri, punând la îndemâna tuturor un aparat de fotografiat sau de filmat. Omul contemporan este însoțit permanent și peste tot de magica camera obscură. Dacă tehnica fotografică este ușor accesibilă oricui, cu costuri neglijabile, nu același lucru îl putem spune despre ritmul în care “limbajul fotografic” este însușit de către cei mai mulți dintre noi”, spune artistul Viorel Dorolți, care anunță probabil cel mai important eveniment al sezonului pentru arta fotografică, European Photo Salon, un eveniment care va reuni cele mai interesante și relevante forme de limbaj fotografic, de la nudurile lui Cristian Crisbășan la peisajele mistice ale lui Mihai Grigorescu, de la reportajele de război sau de călătorie semnate de Ioana Moldovan, George Popescu sau Petruț Călinescu la metaforele vizuale surprinse de Hajdu Tamas, Vasile Dorolți sau Alexandru Paul.

În fotografiile în care nu apar oameni, sunt întotdeauna cel puțin doi, fotograful și privitorul, spune o regulă, de altfel excelentă pentru Oleg Tishkovets, un fotograf care vine din lumea arhitecturii şi a picturii, pentru a vorbi – cu pricepere şi cu credinţă -, despre energii care provin din juxtapuneri de texturi și de culoare și despre o lume aparent pustie, cu străzi și clădiri care devin simple mărturii ale unui timp încremenit. „Personajele mele nu pleacă nicăieri, nu au sosit încă sau au tocmai ce au dispărut din peisaj”, spune Oleg, unul dintre cei 14 artiști fotografi invitați la prima ediție a Salonului European de Fotografie, care își deschide porțile Baia Mare. Orașul are o unică tradiție în arta fotografică, o identitate foarte puternică, întregită de personalități care au influențat spațiul public românesc în ultimii 20 de ani sau chiar mai bine. Încă de mai departe vine legenda lui Viorel Dorolți, singurul care a reușit să fotografieze într-un orfelinat pe vremea comunismului și unul dintre puținii reportajiști dintr-o perioadă ciudată, în care un aparat foto îndreptat în orice direcție suprindea în mod cert un secret de stat. O legitimație standardizată, primită la intrarea în Asociația Artiștilor Fotografi îi garanta, însă, puțină libertate: „purtătorul acestei legitimații”, certificau autoritățile vremii,lucrează în interesul fotografiei românești”. „Cu legitimația asta puteai face reportaj, mai ales în mediile de amatori, care erau mai puțin controlate”, spune Viorel Dorolți, vorbind despre lucrări care erau, mai apoi, expuse în așa numitele spectacole audio-vizuale organizate la Cluj sau la Ploiești și care purtau titluri generice inofensive, fie „Călătorii în China”, fie „Excursii în munți” sau „Frumusețile patriei”.

@Oleg Tischovets
@Oleg Tischovets
@Oleg Tischovets
@Oleg Tischovets

Viorel Dorolți a făcut, în 1983, primul și ultimul, reportaj la Orfelinatul din Gherla, care a fost prezentat sub formă de expoziție, cu catalog tipărit cu acordul autorităților vremii. Este o performanță notabilă, deși, ține autorul să precizeze, nu este vorba despre fotografii care să arate ororile apărute în presa internațională după 1989 și asta în primul rând pentru că orfelinatul din Gherla era ceva mai blând, menținându-și cu ceva umanism standardele modeste, cât să-și integreze asistații în același univers gri în care se zbăteau pentru viață și copiii proletariatului. „Am fost într-o seară la orfelinat și am rugat niște îngrijitori pe care-i cunoșteam să mă lase să fac și eu niște fotografii, să nu se supere nimeni. Eram cu un prieten, care avea un walkmen, cred că pe vremea aceea era singurul walkmen din Ardeal, aparat cu care am făcut și câteva înregistrări, în special câteva cântece patriotice fredonate de copiii de acolo. Reportajul a fost prezentat chiar și în 1989, la un Festival Național de Diaforame, un tip de spectacol audio-vizual foarte popular în vremea aceea. La noi, cel mai puternic festival de genul acesta se ținea la Gura Humorului, era un concurs cu premii, se adunau acolo secretari de stat, oameni de la Ministerul Culturii…”, povestește Viorel Dorolți, care, în timpul care s-a scurs de atunci a publicat în nenumărate reviste de prestigiu ale lumii, de la Lens Work, în Stetele Unite, la Digital Photography (Ukraina), Sensunic, Almanah Elore sau Minolta Mirror.

Vasile Dorolți, din seria Oameni și cruci
Vasile Dorolți, din seria Oameni și cruci

Proiectul „Oameni si Cruci”, care va fi prezentat la Salonul foto de la Baia Mare, nu este un studiu. Cu atât mai puțin unul etnografic. Nici măcar un fotoreportaj nu este. Poate că „Oameni și Cruci” este mai degrabă o meditație asupra unui fenomen banal: modernizarea accelerată și fără repere a unei societăți. Proiectul ilustrează discret, pornind de la un detaliu aparent nesemnificativ (troițele de la marginea drumului) transformarea rapidă, dramatică, ireversibilă a unei societăți patriarhale. O comunitate solid ancorată în valori perene, care-și caută sensul într-o societate pseudomodernă, fiind asimilată superficial de un proletariat dezrădăcinat. „Oameni și Cruci” este o serie fotografică ce vorbește despre dispariție, despre felul în care dispare tradiția in Maramureș, despre cum îi ia locul o „civilizație” artificială, care mizează pe glastre cu flori de plastic.

Spații expoziționale: Cinema Minerul, Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare, Teatru Municipal Baia Mare, Muzeul de Istorie și Arheologie – Bastionul Măcelarilor, Biserica Catolică Sfânta Treime, Clădirea Millennium I, Clădirea Millennium II, Galeria Gazda – sediul Fundației Baia Mare 2021, Casa Lendvay, Galeria Partner.

salon-foto

Probabil unul dintre cei mai interesanți dintre fotografii băimăreni invitați la prima ediție a European Photo Salon este Hajdu Tamas, un artist care arhivează, în mod inconfundabil, spiritul unei lumi care, la adăpostul impresiei de stagnare, rămâne, de fapt, deschisă unor infinite poveşti. Iar poveștile lui, fie comice sau ironice, fie explorând, într-o cheie tristă, depresivă, neputințele unei lumi care nu și-a găsit reperele, au fost publicate, de-a lungul vremii, de tot felul de gazete cu faimă, de la Bored Panda la Vice, de la Independent, La Republica, până la Lensculture sau The Guardian.

Are o identitate puternică și un stil devenit iconic, vârf al unei generații de artiști reportajiști care își impun discursul asupra lumii sau pe dos, care percep cele mai delicate și mai subtile dintre mesajele acesteia, ascultând cu atenție ce li se șoptește pe te miri unde, într-un cartier aparent pustiu sau într-o stație de autobuz părăsită. În graba noastră, nu le mai vedem. Însă, daca te opresti un pic in mijlocul unui cartier romanesc și începi să-l observi și să-i dai atenție, apar și momentele astea”, spune el, evocând câteva schițe aparent făcute pe genunchi, o pisică pe acoperiș sau o rață uitată deaupra frigiderului.

@Hajdu Tamas
@Hajdu Tamas
@Hajdu Tamas
@Hajdu Tamas

Iubim pe stradă, murim (poate prea des) pe stradă, facem sport, povestim cu prietenii demult uitați sau cu cei întâlniți întâmplător, sau pur și simplu hoinărim aiurea pe stradă, așa că nu este de mirare că tot de acolo vin și cei mai interesanți observatori, care testează, la rându-le, diverse moduri de expresie. Ciudat e că Tibor Olah Laszlo nu se consideră un fotograf profesionist, ci mai degrabă un pasionat aflat în căutarea unui mod adecvat de expresie și, de ce nu, și a unei modalități la îndemână de recreere. Viziunea relaxată și, uneori, ludică, i-a deschis calea spre infinite abordări ale unei teme centrale: strada. A participat cu lucrări în nenumărate expoziții și la concursuri organizate în țară și în străinătate, unde a impresionat deopotrivă critica și publicul.

Confirmat în diverse grupuri de creație fotografică, exersat și într-un domeniu provocator, cum ar fi fotografia publicitară, Olah este un consacrat al genului. Fotografia de stradă, un gen ironizat de mulți, are fani cel puțin la fel de numeroși. Și poate că e și firesc, de vreme ce viața modernă se consumă în bună parte pe stradă:. Pe stradă se petrec mereu lucruri, viața clocotește din plin. Seria de lucrări expuse de Olah la European Photo Salon o dovedesc, o documentează și o interpretează original, sintetic, în linii și forme schematice ce duc spre esențial.

@Olah Laszlo Tibor
@Olah Laszlo Tibor

Vorbește, într-un fel anume, despre lume și Silviu Gheție, considerat „cel mai talentat portretist din Româniași recomandat ca atare de Radu Jude, regizor, laureat cu Ursul de argint la Berlinală. Fotoreporterul Silviu Gheție a fost martorul vigilent, observatorul atent și fotograful inspirat, care a reușit să decupeze detalii semnificative din tumultul vieții de zi cu zi în Baia Mare. Selecția expusă în cadrul Salonului European de Fotografie ne pune în față, onest, cu umor și cu ironie, câteva file din jurnalul întâmplărilor și al evenimentelor la care cei mai mulți dintre noi am fost fie martori, fie actori, de-a lungul ultimilor ani. Cu un discurs specific, dar aceeași delicatețe, spune poveștile Maramureșului Remus Ţiplea, o prezență notabilă în peisajul reportajului fotografic românesc, având în palmares extraordinare documentare despre viața și obiceiurile din locurile sale natale.

Abordează fără inhibiții teme complexe, de la taina botezului, la problematicile confesiunilor religioase ale orasului, de la truda, bucuriile și tristețile groparilor din cimitirul local, până la munca agricolă sau viața crescătorilor de oi din zonă. A publicat fotografii în ziare şi reviste importante din ţară şi din străinătate, începând cu The Guardian, The Telegraph sau La Repubblica, până la National Geographic, The Huffington Post, LensCulture sau FutureShot. În cadrul Salonului European de Fotografie de la Baia Mare, vizitatorul va deveni martor al câtorva momente din viața unei familii de rromi, care se îngrijesc de turmele locuitorilor din Turț, un cartier al orașului Negrești Oaș.

@Silviu Ghetie
@Silviu Ghetie

S-a născut la Baia Mare și Alexandru Paul, fotograf și artist plastic, care deține un studio și o agenție de fotografie în București. Și-a consolidat cariera de fotograf colaborând cu o serie de reviste glossy (Elle, FHM, Esquire, Beau Monde, The One, Unica, Mami, Viva) și a experimentat zona de fotografie publicitară lucrând pentru companii importante precum Vodafone, Cosmote, BCR, Romtelecom, Raiffeisen Bank, Rompetrol, Petrom, Banca Transilvania, DaciaRenault, Dolce, Metropolitan. În paralel, a realizat o serie de proiecte personale cu mare impact creativ, dintre care amintim CV Organic, Hidden Stories și Transported People. A expus în București (Muzeul Național de Artă), în Basel și în Madrid.

@Mihai Grigorescu
@Mihai Grigorescu
@Mihai Grigorescu
@Mihai Grigorescu

Mihai Grigorescu, fotograf din Baia Mare, s-a specializat în fotografia de peisaj, reușind să impună un gen foarte apreciat astăzi, în special pe rețelele de socializare: peisajul filtrat prin ceața diminetii. A expus în Bucuresti, Cluj, Timișoara, Suceava și Baia Mare o selecție excepțională, proiectul său de suflet „Poveste din Maramureș”, și a participat în numeroase expoziții colective în țară, ca membru al grupului timișorean F5,6. A publicat articole și fotografii în revistele Photo Magazine, Foto4All, Foto-Video și a participat ca expozant la fiecare ediție a Salonului Fotografului Român.

Fascinat de arhetipul satului maramureșean (o biserică din lemn, înconjurată de acoperișurile de șindrilă ale caselor vechi, cu porți sculptate magnific!), Mihai Grigorescu reușește, în peisajele sale devenite iconice, să mențină vie imaginea satului tradițional și să o contrapună modernismului anarhic si kitsch ce caracterizează frenezia dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute într-o lumină crepusculară, prezintă mereu natura și satul așa cum au rămas acestea în memoria și în sufletul nostru: pur, cald și învăluitor.

@Tony Melvin
@Tony Melvin

Festivalul Sacrificiului din Turcia, Săptămâna Sfântă din Sicilia… călătoriile fotografului Bernard Anthony Melvin sunt prilej de meditație asupra lumii contemporane și o subtilă evaluare a ei, păstrând înțelesuri intelectualiste dincolo de realismul, uneori frust, surprins în fiecare cadru. Tony s-a născut în Goosebay, Labrador, Canada, în 1968, și a crescut în Halifax, Nova Scoția. Și-a început cariera de fotograf freelancer în 2007, după o perioada în care a lucrat ca designer, răstimp în care oricum dedicat mai mult timp experimentelor fotografice. Între timp, fotografia a devenit parte din viața lui de zi cu zi și, așa cum a spus-o de fiecare dată, expresia libertățiii sale artistice.

Lucrările lui, cadre surprinse în punctele de foc ale lumii, au fost prezentate în nenumărate expoziții internaționale și au fost primite cu entuziasm de critică. În urma unei călătorii pe care a făcut-o în 2013 în orașul turc Edirne s-a născut ideea expoziției care va fi prezentată la Baia Mare, în cadrul European Photo Salon. Cadre surprinse la Kirkpinar, Luptele Libere în Ulei, povești dintr-o Turcie contemporană, care-și păstrează, însă, rădăcinile arhetipale, vor fi spuse în premieră la Baia Mare, la prima ediție a Salonului European de Fotografie.

@Ioana Moldovan
@Ioana Moldovan
@Ioana Moldovan
@Ioana Moldovan

Ioana Moldovan, fotojurnalist și documentarist independent din București, îmbină în mod inspirat arta fotografi și scrisul pentru a spune acele povești care de regulă rămân ascunse, declarații puternice care cel mai adesea au rolul de a crește gradul de conștientizare publică asupra problemelor sociale și asupra celor legate de respectarea drepturilor omului. În ultimii ani, Ioana Moldovan a fost în mod particular interesată de documentarea mișcărilor de protest, de zonele de conflict și de consecințele pe care le au războaiele la nivelul destinelor umane. Printre multe alte teme de investigație, Ioana Moldovan a documentat, prin cele mai recente dintre proiectele sale, viața foștilor muncitori din coloniile perioadei comuniste, îmbătrânirea sau egalitatea de gen în România. Dintre punctele nevralgice actuale ale lumii, Ioana Moldovan a fost interesată de criza refugiaților din Europa, de situația din Ukraina și de Euromaidan, de fenomenul de strămutare sau de războiul din partea de Est a țării și de efectele post-traumatice ale acestuia.

A prezentat, prin remarcabile proiecte fotografice, viața sub ocupație în teritoriile Palestiniene sau Etiopia, la 30 de ani după marea foamete, consecințele războiului din Siria, văzută din tabăra de refugiați din Za’atari sau protestele din Gezi Park, Turcia. Ioana Moldovan a colaborat cu The Huffington Post, Radio France Internationale, Al Jazeera English, Vice, Profil Austria and Art of Living Magazine, printre alte instituții prestigioase ale lumii. De asemenea, a inițiat proiecte mutimedia care s-au bucurat de sprijinul Comisiei Europene sau al Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung. În cadrul Salonului European de Fotografie de la Baia Mare, Ioana Moldovan prezintă expoziția „Când Ukraina nu mai este Ukraina”. Încă de la revoluția Euromaidan din 2013, Ioana Moldovan a dezvoltat un interes crescut pentru situația Ukrainei. A fost alături de protestatari în Piața Independenței în Kiev, iar mai apoi, alături de armata ukraineană în prima linie de font, la doi kilometri depărtare de aeroportul Donetsk. S-a întors pentru a relata poveștile soldaților care se întorc de pe front și despre efectele stresului post traumatic (PTSD).

@Petrut Călinescu
@Petrut Călinescu

Petruţ Călinescu a călătorit și a realizat reportaje în Afganistan, Bolivia, Egipt, Kenya, Guinea Bissau, China, India și în toate țările din Estul Europei sau din bazinul Marii Negre. Fotoreportajele sale au fost publicate în presa națională dar și de presa internațională, publicații de prestigiu, de la The New York Times și The Times, la Courrier International sau Bussines Week, 6 Mois, printre multe altele. Licențiat în Jurnalism și Științele Comunicării, Petruț Călinescu a lucrat ca fotoreporter, începând din 1996, pentru cotidianele centrale românești, de la Jurnalul National, la Evenimentul Zilei sau Cotidianul.

Fotografiile sale au fost apreciate de Asociația Fotografilor Profesioniști din România (AFPR), în 2003 a primit titlul de “Fotograful Anului”, apoi și-a adăugat în palmares Premiul Special al Juriului în anii 2001 și 2004 sau titlul de cea mai bună imagine a anului, trofeu acordat de Clubul Roman de Presa în 2005. Începând din anul 2006, Petruț Călinescu a devenit colaborator permanent al agenției France Presse, iar in 2007 a ajuns membru deplin al agenției britanice Panos Pictures. De atunci si până în prezent lucrează ca fotojurnalist independent, în special pentru instituții de presă din străinătate, dar și pentru organizații non-guvernamentale locale.

@Cristian Crisbasan
@Cristian Crisbasan

Cristian Crisbășan, originar din Pitești (născut 1968), este creator vizual și scriitor. Începând din anul 1990 a dezvoltat o prestigioasă carieră de publicist (presă scrisă, radio și TV), a fost confirmat ca scriitor și, în paralel, are o substanțială activite fotografică. În această din urmă ipostază îl regăsim în colaborări cu diverse publicații, printre care Cotidianul, Tabu, Jurnalul de Duminică, Ziarul de Duminică, revista High Life, revista De Teren, Decât o Revistă, Styler Magazine, Sun Time Magazine. De asemenea, are portofolii personale în reviste și programe TV (Maxim România, Max România, Cultura, Artphoto, Art-HOC, Photo Magazine, Revista Flacăra, Playboy România, TVR Cultural, TVR 2, ProTV).

În creația fotografică a lui Cristian Crisbășan se evidențiază perioada 2005-2010, când autorul s-a dedicat fotografiei de nud. Lucrările sale, marcate de o inconfundabilă tușă personală, au fost publicate de mari edituri internaționale: “Digital Sessions” (2005) – compact photography book / DAAB Publishing GmbH, Koln, Germania; antologia de fotografie erotică “The New Erotic Photography”(2007) – TASCHEN, Los Angeles, SUA; antologia de fotografie “NUDE Photography”(2010) – LOFT Publications/FKG, Barcelona, Spania; antologia de fotografie erotică “The Big Book Of Pussy” (2011) – TASCHEN, Los Angeles, SUA. Cristian are o bogată activitate expozițională, fiind prezent în galerii de artă cum ar fi The ARK – Bursa Mărfurilor Creative București, Galeria Karousel, ArtYourself Gallery, etc, iar fotografiile lui se regăsesc și în colecții particulare din România, SUA și Germania.

Chindris cioplind 86 / Dan Ioan Dinescu
Chindris cioplind 86 / Dan Ioan Dinescu

Dan Ioan Dinescu s-a născut, în 1940, în București. A absolvit institulul de Construcții București, după care pasiunea pentru fotografie l-a determinat să lucreze într-un departament de profil al Centrului de Perfecționare a Lucrătorilor din Transporturi și Telecomunicații. A fost angajat al secției de cercetări aerofotografice și evidență centralizată a siturilor arheologice din cadrul Muzeului Național de Istorie, revista România Pitorească, Muzeul Țăranului Român, editurile Noi și Humanitas. Pentru specializare, a urmat un curs postuniversitar la Institulul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A avut mai multe expoziții personale în țară si străinătate. A ilustrat cu fotografiile sale numeroase monografii și albume: The Wooden Architecture of Maramureș (Editura HUMANITAS, 1998), The Kretzulescu Palace and its surroundings (UNESCO CEPES, 2002), Semne ale Credinței – ROMÂNIA (NOI MEDIA PRINT, 2002) și Sighișoara (NOI MEDIA PRINT 2005).

Atent la perfecționarea tehnică și la estetica imaginii, se întoarce mereu în locurile care i-au atras atenția din punct de vedere fotografic, cum ar fi satele Maramureșului. Se concentrează cu predilecție asupra peisajului, fie el rural sau urban, și asupra oamenilor care însuflețesc acele locuri. Autorul a fotografiat timp de 40 de ani Țara Maramureșului istoric care, după cum el însuși declara, este “impregnată de taina frumuseții și a simplității, o lume care mai trăiește încă în imaginile unui trecut nu foarte îndepărtat și care încă se caută în cele ale prezentului”.

@George Popescu
@George Popescu

George Popescu. George „Poqe” Popescu este fotograf și cameraman liber profesionist, stabilit în București. Născut în 1980, Poque este membru al agenției de știri N-OST, care are sediul la Berlin, agenție ce se focusează pe Europa de Est și țările ex-sovietice. Lucrările lui au fost publicate în reviste precum Frankfurter Allgemeine Zeitung, Spiegel, L’Express, CNN, Focus, NZZ.ch, Berliner Zeitung, TAZ, Wiener Zeitung, Die Wochenzeitung, iar in reviste romanesti precum Esquire, Decât o Revista și Vice. George a lucrat, deasemenea, în televiziune, pentru instituții prestigioase precum ARTE, ARD, Blue Cross International, Vice UK & World Animal Protection. În 2013 a început un proiect pe termen lung, un documentar despre Valea Jiului, o regiune minieră de cărbune din România. În 2015, a primit premiul Lensculture Visual Storytelling, la categoria de imagini unice.

„În ciuda faptului că nu a existat nici un atac terorist în ultimii 4 ani în Mauritania, această țară este încă în „zona roșie „, fără turiști, deși vorbim despre o tară care a găzduit competiția Paris-Dakar până în 2008. Cu patru ani în urmă nu am putut, ca urmare a condițiilor precare de securitate, să realizez acest documentar, dar am fost încântat de această dată, când am putut să merg pe acoperișul unui tren care căra minereu de fier, cursă ce traversează deșertul Sahara, de la Zouerate mea la portul Nouadhibou. Călătorii, care sunt de obicei comercianți de produse alimentare și animalele vii, trebuie să suporte o excursie de 20 de ore, înfruntând perioade de vânt puternic și temperaturi ridicate, ce pot ajunge până la 50 de grade Celsius în timpul verii. Toate imaginile sunt surprinse în lunile septembrie și octombrie 2015, pe durata unei călătorii o lună”, spune George Popescu.

Comentarii (0)

Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *